Expoziția „Salonului de artă ardeleană”, deschisă zilele trecute în clădirea Prefecturii de Cluj a reabilitat talentul românesc. „Salonul de artă ardeleană” a izbutit să adune la un loc diverse naționalități, pictori români, sași și unguri și-au dat întâlnire. Vernisajul a fost sărbătoare pentru Cluj: oamenii cei mai subțiri s-au întâlnit și, alături de aristocratul intelectual român, am putut vedea și fețele caracteristice ale conților unguri, cu suita lor de secretari și lachei. Și ciudat: în administrarea artei au rămas au-dessus de la mêlée.

Argumentele șoviniștilor profesioniști că n-a sosit timpul pentru astfel de manifestație s-au prăbușit imediat, căci arta va exista totdeauna, oricare politică rămâne învingătoare.

Pentru noi, românii din Ardeal, expoziția ne-a dat un prilej fericit de a scoate la suprafață talentul viguros și impunătorul rezervoriu artistic al unui popor român: Aurel Popp, cunoscut până azi numai în cercurile intime din Sălaj și persecutat de evenimentele zilei. Artistul Aurel Popp a apărut în expoziția ardeleană ca o impetuoasă putere de concentrare a talentului și ca un serios argument pentru o cât mai grabnică retușare a vechii noastre politici artistice: căci datoria noastră este să pretindem ca talentului românesc să i se deschidă toate binefacerile acestui Stat românesc.

Să se înțeleagă odată că în ministere nu se creează bugetul pentru satisfacerea unui mecanism de stat, și ca din acest buget să beneficieze acel ce într-adevăr merită ajutorul și înainte de toate: artiștii.

La noi, politica a absorbit întreaga activitate publică și acțiunile politice și-au imprimat caracterul asupra progresului nostru social.

Aurel Popp este parcă și aici un argument pentru oamenii moderni ai Țării Românești: fantezia lui de artist duce războiul împotriva societății actuale, exploatare a individualității – Aurel Popp este un protagonist al României moderne, care dorește: pace, iubire și frumusețe.

Bucureștii vor avea ocazia să-l cunoască pe Aurel Popp. Pânzele lui care au emoționat aici întreaga obște, entuziasmând public și presă, vor trece în curând Carpații, ca să expună la „Salonul de artă ardeleană” ce se va deschide și la București. Atunci, acei ce în noi, transilvănenii, nu văd decât un element sectarist și sistematic ironizat de dușmanii unificării culturale a neamului românesc, vor putea vedea că în Ardealul romanțios sunt încă mari și nesecate izvoare de inspirație culturală care vor reîmprospăta sufletul românesc.

Și Aurel Popp mă va scuza că înainte de a se prezenta în Capitala românească îl prezint eu publicului nostru prevenind poate astfel și unele meschinării care au încercat să dea brânci marelui pictor din Ardeal.

(UNIVERSUL, 26 martie 1921)