Am vizitat „Salonul Oficial” al picturii, unde au expus tablouri cei mai de seamă pictori ai țării.

Despre valoarea pânzelor expuse în acest salon, vom avea prilejul să ne spunem în curând cuvântul.

Deocamdată, ținem să remarcăm un fapt care, după părerea noastră, merită oarecare atenție. Este vorba de o nouă contribuție a Ardealului sub raportul realizărilor artistico-picturale ale țării.

În „Salonul Oficial” expune anul acesta și domnul Aurel Popp din Satu Mare cinci tablouri demne de a fi văzute și de oficialități și de amatorii de artă. Aceasta pentru că sunt compoziții excelente sub raportul concepției, al ideii și reușite sub raportul execuției.

Pictorul Aurel Popp este ardelean român din Sălaj. Și-a început studiile la Budapesta, terminându-și-le la Paris, unde a stat doi ani.

Au fost foarte bine apreciate expozițiile deschise de el înainte de război la Budapesta, München, Viena și Paris.

Toate lucrările d-lui Aurel Popp expuse în 1921 în „Salonul ardelean” din Cluj au fost cumpărate în prima săptămână a „Salonului”.

Înainte de Unire, adică pe vremea când Ardealul făcea parte integrantă din Ungaria, această țară de tristă memorie se lăuda în toate ocaziile cu doi „MARI DESENATORI”: Marton Francisc, secui, și Aurel Popp, român.

Casa de Habsburg în galeria de pictură a ei are trei compoziții ale lui Aurel Popp.

Toate aceste amănunte din trecutul artistic al d-lui Aurel Popp mi-au fost povestite de un octogenar prelat ardelean, el însuși sculptor și amator de artă.

După Unire, Aurel Popp reușise să-și înjghebeze un atelier de pictură donat de Primăria Satu Mare.

De la 1920-1925, acest artist al Ardealului, modest, timid și stângaci în materie de viață actuală a fost asaltat de toți amatorii de artă pe care i-a avut Vechiul Regat.

Toți intelectualii și artiștii Vechiului Regat care întâmplător se rătăceau pe la Satu Mare nu puteau părăsi orașul până nu vizitau „Atelierul pictural” al lui Aurel Popp.

În 1923 și 1924, acest atelier a fost vizitat de domnii I. I. C. Brătianu, Alexandru Vaida Voevod, Octavian Goga, Petre Groza, actuali miniștri; Gh. Tătărescu fost ministru; Minulescu, Țigara Samurcaș etc., cu toții atrași de curentul de admirație de care era înconjurat artistul ardelean.

Am remarcat toate aceste amănunte din viața d-lui Aurel Popp, pictorul Ardealului, pentru a-l face să iasă din pasivitatea în care trăiește ca pictor de 20 de ani, să nu mai țină ascunse în căsuța lui de la Satu Mare atâtea opere frumoase și să deschidă o expoziție proprie în capitala țării.

Ca încheiere, ținem să atragem atenția d-lui ministru Goldiș asupra acestui „Aport Pictural” al Ardealului, nădăjduind într-o încurajare a lui.

CUVÂNTUL, 10 mai 1926