“Aurel Popp este un olar? Aşa l-am cunoscut: lângă roata pe care o învârtea un bulgăre cleios, de lut, ce lua forme bizare sub degetele nervoase ale meşterului.

(…) în huruiala aceia surdă a muncii umile şi spornice, în atmosfera de vecernie a hrubei, în care muncitorii se confundau cu materialul, de păreau ei însăşi de piatră, de ciment sau de clisă, Aurel Popp mi s-a înfăţişat ca un apostol în mijlocul mulţimei trudnice şi nădăjduitoare. (…) 

Auzisem de pictorul-sculptor Aurel Popp ca de un personagiu şi aveam acuma în faţa mea un lucrător, dar un lucrător cu o senină siluetă nazareteană. (…) Aurel Popp – cu figura de bronz sub pălăria mare de postav negru, pătată de uscate urme argiloase – m-a impresionat ca o vedenie care ne revine de pe ţărmurile unui imperiu al păcii, al muncii, al iubirei de aproapele şi al respectului religios pentru artă.” 

Aşa îşi începe Nicolae Tonitza articolul despre Aurel Popp apărut în Revista Artele Frumoase, nr. 3, 4 din anul 1922. Între cei doi mari artişti s-a legat apoi o strânsă relaţie de prietenie.

Să vedem acum care este istoricul acestei societăţi industriale sătmărene dintre cele două războaie mondiale. Membrii săi fondatori au fost persoane cu greutate din viaţa  politică, economică şi culturală românească din Sătmarul interbelic.

Fabrica de ceramică “D.A.C.” a luat fiinţă în anul 1921, având sediul în Grădina Romei

“Cheramica de lux D.A.C. S. A. Română pentru industria lutului şi a derivatelor lui Satu Mare” s-a constituit în anul 1921.

În statutele adoptate la adunarea generală a acţionarilor din 5 august 1922 sunt enumerate obiectivele acestei societăţi şi anume:

“a). înfiinţarea unei fabrici de cheramică de lux pentru perfecţionarea şi dezvoltarea industriei lutului. b). Fabricarea, comerţul şi închirierea de orice articole aparţinând industriei lutului. c). Cumpărarea, prelucrarea şi vânzarea a tot felul de materiale de lut şi produsele lutului. d). Vânzarea în comision a produselor lutului. e). înfiinţarea de magazine şi depozite în toate oraşele, unde va fi nevoie, pentru desfacerea produselor fabricei precum şi a celor luate în comision. f). Dobândirea de terenuri sau drepturi de exploatare prin folosirea lutului de ori-şi ce fel la fabricarea diferitelor articole de cheramică. Dobândirea de terenuri în scop de a le pune în valoare. g.) A lua orice reprezentanţă pentru comerţul de articole de cheramică h). Participarea sub orice formă la întreprinderi şi societăţi similare sau de altă natură atât în ţară cât şi în străinătate. i) Aşi deschide conturi curente la orice casă comericală din ţară sau străinătate şi a lua împrumut orice sumă necesară întreprinderilor societăţei. k). A face orice operaţie financiară, comercială sau industrială relative sau conexe cu industria lutului în cea mai mare măsură. l). în general va putea exercita comerţul angros şi endetail atât în România, cât şi în ţări străine, a tuturor produselor lutului. m). Crearea a tot felul de industrii de pietre sau de alte industriale a căror produse contribuiesc la perfecţionarea industriei lutului, sau derivatelor lutului. n). Utilizarea prin închiriere a baiei cu aburi a Grădinei Romei din Satu Mare care e în legătură cu uzina fabricei şi formează proprietatea oraşului.”

La constituire, capitalul societăţii a fost de 1.000.000/un milion lei/ împărţit în 1000 acţiuni cu valoare nominală de 1000 lei.

Din consiliul de administraţie făceau parte următorii< primarul oraşului Satu Mare Augustin Ferenţiu  a fost preşedinte: între anii 1922-1924 avem următorii membri< Dr. I.C. Barbul, Dr. Andrei Doboşi, Mauriţiu Reiter, Dariu Pop, Ambroziu Nicoară, Aurel Popp, Dr. Octavian Popp, Const. A. Mateescu, Ioan Răducanu, Eugen Szabo, Aug. Popan, Dr. Augustin Mircea. În aceeaşi perioadă, comisia de supraveghere era formată din< Nicolae Stan, Victor Patai, Mircea Cioran, Ioan Franko şi Victor Filip.

Sediul fabricii DAC a fost în Grădina Romei. Dintr-o adresă semnată de Augustin Ferenţiu, aflăm că terenul pe care îşi desfăşura fabrica DAC activitatea a fost cumpărat de la Primărie. Adresa a fost trimisă în 21 februarie 1925 ministrului de Interne care dorea să afle dacă terenul vândut Fabricii DAC făcea parte din extravilanele urbane menţionate în legea agrară. Ministrul de Interne la acea dată a fost liberalul Ion I. C. Brătianu (ministru de Interne în perioada 30 octombrie 1923 – 27 martie 1926). Răspunsul primarului Ferenţiu a fost următorul: “Grădina Romei cu acest teren împreună a fost supusă exproprierii şi scutită definitiv de comisiile de expropriere”.

În anul 1924 fabrica avea mine proprii şi 120 de angajaţi

La scurt timp de la înfiinţare fabrica a ajuns la perioada de glorie. Publicaţia de specialitate “Monitorul Industriei” în numărul din luna noiembrie, anul 1924, în articolul “Industria ceramicei de lux. Porcelanurile noastre”, prezintă Fabrica DAC de la Satu Mare.

În anul 1924 fabrica avea 6 cuptoare şi 120 de angajaţi dintre care 30 erau artişti ceramişti. în articol este remarcată şi evoluţia capitalului social cara ajunsese la data respectivă la 4.000.000 lei.

Majoritatea materialelor se produceau în fabrică “rămânând a importa numai puţine oxide şi ceva culori”. Procesul de producţie era împărţit pe secţiuni astfel:

“I-a Sdrobirea şi pulverizarea; a II-a Nomolirea şi filtrarea materiei; a III- a Prelucrarea prin turnare; a IV-a Arderea primă; a V-a Smălţuirea; a VI-a Arderea a II-a; a VII-a Pictura; a VIII- a Arderea a III-a.

Dacă sunt aurite urmează şi a IV-a ardere”.

Era apreciat pozitiv faptul că societatea avea mine proprii de caolin şi quarz în Satu Mare. De altfel prin hotărârea cu nr. 1603 din 1924 semnată de primpretorul plasei Oaş s-a permis firmei “Cheramica de lux DAC S.A.” înfiinţarea coloniei de caolin pe hotarul lui Juoan Ugocean şi a lui Vasile Ugocean din Viile Racşei.

Porţelanurile produse erau “tot atât de fine şi bine lucrate, ca şi cele din Ceho-Slovacia şi Germania. Se lucrează serviciuri în stilurile< Rococo, Bizantin şi pur românesc ardelean, cu motive din Ţara Oaşului.

Aflăm că fabrica a participat cu un stand de expunere la un târg în Cluj, unde a bătut recordul prin varietatea produselor prezentate. “A. S. Regele şi regina cât şi A.S. Regală au putut admira, ca şi imensul public vizitator, aceste strălucite produse ale industriei româneşti.” Meritul îi era atribuit în exclusivitate directorului general Aurel Popp, “un pictor, sculptor şi cheramist cu care ţara se poate mândri”.

Materialul se încheie într-un ton optimist: “noua industrie a ceramicei de lux DAC va fi triumful porcelanului românesc, care ne va amancipa de un import atât de costisitor.”

Din păcate, odată cu venirea crizei a început şi declinul fabricii. Adunarea generală din 7 mai 1928 a hotărât intrarea societăţii în stare de lichidare. Doi ani mai târziu, la 2 decembrie 1930 s-a schimbat numele firmei în „DAC” Societate Anonimă Română – Fabrică de articole de fier şi lemn din Satu Mare. La 20 aprilie 1936 se modifică Statutul, societatea având ca scop şi fabricarea de jucării metalice şi de lemn, articole de gospodărie din tablă, mobilă pentru copii, becuri pentru lămpi de petrol, articole pentru instalaţii electrice din fier şi metal, nasturi metalici, ace de păr, de siguranţă, de cusut, articole de mase plastice pentru instalaţii electrice şi nevoi casnice, reparaţii de motoare şi piese pentru acestea, suduri şi galvanizări. Lichidarea societăţii s-a decis în 14 august 1947.

Surse documente şi foto: Arhivele Naţionale Satu Mare, Fond Popp  S. Aurel

Claudiu Porumbăcean, Industria sătmăreană în perioada interbelică, Studii şi Comunicări, Editura Muzeului Sătmărean, 2008