Istoria ascunde multe secrete, chiar şi într-un oraş relativ mic precum Satu Mare. De fapt, secretele zac în arhive. După documentarul “Vasile Lucaciu la Satu Mare”, continuăm seria descoperirilor senzaţionale despre marile personalităţi sătmărene. Aurel Popp, cel mai important artist care a trăit la Satu Mare, a fost unul dintre admiratorii marelui Lucaciu. În perioada interbelică, împreună cu Octavian Goga, a iniţiat o serie de acţiuni menite să păstreze vie memoria lui Vasile Lucaciu. Ca artist, pictor şi sculptor, în primul rând s-a gândit la un proiect monumental. A realizat câteva machete, pe care le prezentăm în aceste pagini. Nu i s-a acordat şansa de a realiza o lucrare artistică ce ar fi devenit, fără îndoială, o capodoperă. 

Politicienii de ieri nu erau mai buni şi mai cinstiţi decât cei de azi. Mai-marii zilei, de care nimeni nu-şi mai aduc aminte, i-au zădărnicit planurile, şi-au bătut joc de munca şi talentul său. Ne facem o datorie de onoare de a scoate la iveală  un crâmpei din viaţa celui mai important pictor sătmărean apreciat la nivel naţional. Opera acestui om, donată Muzeului Judeţean Satu Mare, nu este pusă nici azi în valoare, aşa cum merită. Dar asupra acestui aspect vom mai reveni. Deocamdată, vă prezentăm un episod din lupta artistului cu administraţia opacă a oraşului Satu Mare din perioada interbelică. Să vedem aşadar care a fost firul evenimentelor.

La 1 octombrie 1926 primarul oraşului Satu Mare Augustin Ferenţiu îi trimite pictorului Aurel Popp o scrisoare din care aflăm că autorităţile au vrut să amplaseze în parcul central al oraşului, pe atunci Piaţa I. C. Brătianu un  monument închinat marelui luptător al neamului Vasile Lucaciu.

S-au luat măsuri pentru strângerea fondurilor necesare< sumele urmau să fie prevăzute în bugetul judeţului din anul 1927. Autorităţile intenţionau să ceară şi un ajutor de la stat în acest sens.

Artistul sătmărean a fost desemnat să întocmească planul, devizele şi trebuia să execute lucrarea. “Întrucât Dv. sunteţi dispus de a intreprinde aceste lucrări nu ar fi niciun motiv ca să se publice concurs şi am putea duce mai aproape la îndeplinire această frumoasă idee.”

În data de 27 noiembrie 1926 – Aurel Popp îi scrie lui Epaminonda prin intermediul căreia îi cere câteva fotografii cu tatăl său. Din scrisoare aflăm că statuia lui Vasile Lucaciu se va ridica la Satu Mare din dorinţa lui Octavian Goga, pe atunci ministru de interne.

După finalizarea machetelor cu propunerile pentru monument, Aurel Popp îi face o vizită ministrului Goga. Machetele au fost însoţite de o descriere amănunţită.

Figura principală reprezentată de Dr. Vasile Lucaciu urma să aibă înălţimea de 830 cm, iar postamentul  200-210 cm. Deci în total statuia ar fi avut peste 10 metri înălţime. “Figura stătătoară din bronz cu braţe întinse, cu mişcare năvălitoară hotărâtă, în expresia feţei durere şi suferinţă. Pe piatra ce serveşte de dosul statuei e relieful crucii, care alegorizează suferinţele suportate de el pentru desrobirea neamului. În mâna lui stângă manuscrisul Memorandumului, iar mâna lui dreaptă este strânsă în pumn de emoţiunile interioare. (…) Figura laterală, din dreapta, simbolul neamului român subjugat de stăpânirea străină se închină la picioarele lui Vasile Lucaciu”.

Basorelieful descris în fotografia de mai jos “de dimensiuni 355,5 cm /387,5 cm amplasat pe postament din granit gri sau negru care ar alegoriza propaganda făcută de Dr. V. Lucaciu în realizarea ideei naţionale română. În mijloc e figura lui V. Lucaciu în poziţiune de orator. În jurul lui stă mulţimea însuflăţită de ideea naţională înfăţăşând impresia oratoriei a lui V. Lucaciu la toate păturile naţiunei române. Grupurile reliefului alegorizează propaganda ideei naţionale dela primele mişcări sufleteşti până la lupta  desrobirei Ardealului săvârşită la 1919.”

Prin intermediul presei sătmărene, prefectul Judeţului Ilie  Carol Barbul a lansat un apel către toţi românii din Satu Mare pe care i-a invitat “la adunarea comitetului pentru ridicarea Monumentului Vasile Lucaciu” ţinută în 16 mai 1927 orele 16.00, în sala restaurantului Dacia. În calitate de preşedinte de onoare al comitetului a fost invitat însuşi ministrul de interne Octavian Goga . “Vasile Lucaciu merită toată lauda şi concursul tuturor acelor ce simt româneşte”. Apelul a fost publicat în ediţia specială de Duminică 15 mai 1927 din  ziarul “Voinţa Poporului”.

Cei 38 de participanţi la adunare au hotărât constituirea unei societăţi “ad hoc” sub denumirea “Monumentul Vasile Lucaciu”.  Semnatarii au fost< Dr. Ilie Carol Barbul prefectul judeţului Satu Mare> Ioan Andreicuţ – şef de serviciu la administraţia financiară> Ioan Bolchiş  – şeful oficiului poştal, telefon şi telegraf> Dr. Liviu Calefariu – medic, colonel> Dr. Emil Coconeţ – şef de serviciu la Prefectura judeţului> Nic G. Cristofir – redactorul  ziarului “Voinţa Poporului”> Anton Davidescu – redactorul ziarului “Satu Mare”> Teofil Demeter – şef de serviciu la Primăria Satu Mare> Dr. Andrei Doboşi – avocat> Dr. Teofil Dosa – secretarul oraşului Satu Mare> Aurel Dragoş – paroh protopop> George Dragoş – directorul şcolii comerciale> Alexandru Doroş – avocat, consilier municipal> Dr. Traian Erdelyi – şef de serviciu la Primăria Satu Mare> Francisc Erdos – preşedintele Tribunalului> Augustin Ferenţiu – primarul oraşului Satu Mare> Ioan Florea – deputat> Ioan Florian – şeful vămii interioare> Mathia Goschi – inginerul şef al oraşului Satu Mare> Ion Grigorescu – şeful staţiei Satu Mare> Francisc Groza – profesor de liceu> Dumitru Huzum – magistrat> Traian Kavaşi – “procurist la fabrica de vagoane Unio”> Ion Lăzărescu – inginer> Dr. Ludovic Pop – subprefect> Aurel Pop – artist, pictor> Dr. Octavian Pop – directorul băncii “Casa Noastră” şi consilier municipal> Dr. Sighismund Pop, medicul şef al judeţului> Augustin Popan – directorul băncii “Banca Română”> Dr. Augustin Silvaşi – juristul oraşului Satu Mare”> Dumitru Stavrat – administrator financiar> Dr. Ioan Steer – medic, director al laboratorului bacteriologic> Flore Zimveliu – “subrevizor şcolar”> Doamna St. Chihaia – soţia directorului de la Banca Românească> Doamna Gt. Kavaşi, soţia lui Traian Kavaşi> Sandr. Dr. Pop – soţia avocatului băncii Casa Noastră> Lili Popan – soţia directorului băncii “Banca Română.”

Scopul societăţii aşa cum se arată în statut a fost ridicarea “unui monument grandios în oraşul Satu Mare, consacrat memoriei marelui luptător al neamului şi fiu al judeţului Vasile Lucaciu, care în acest oraş a început activitatea sa rodnică pentru desrobirea neamului şi în acest oraş a fost condamnat şi a suferit în închisoare prima oare.”

Preşedintele de onoare şi patronul societăţii a fost Octavian Goga

După terminarea monumentului şi predarea acestuia Primăriei oraşului Satu Mare, societatea urma să fie lichidată. Eventualele sume necheltuite urmau a fi predate la casieria oraşului Satu Mare şi folosite pentru întreţinerea monumentului.

Pe lângă donaţii, societatea şi-a propus să ceară bani de la primăriile din judeţul Satu Mare şi de la guvern. La prima adunare generală a societăţii au fost aleşi membrii conducerii după cum urmează< Patronul Societăţii şi Preşedinte de onoare a fost ales Ministrul Octavian Goga. Preşedintele Societăţii – Excelenţa Sa Iuliu Hossu – Episcop de Gherla> Vicepreşedinte – Dr. Ilie Carol Barbul – prefectul judeţului> Secretar – Augustin Ferenţiu – primarul oraşului Satu Mare.

Dr. Ilie Carol Barbul – prefectul judeţului, Augustin Ferenţiu – primarul oraşului Satu Mare, Vasilie Dumitrescu directorul “Băncii Naţionale”, Dr. Octavian Pop, directorul băncii “Casa Noastră”, Dr. Eugen Seleş – directorul “Liceului Eminescu”, Dr. Epaminonda Lucaciu – preot, Matea Goschi – inginer şef, au fost aleşi membrii comisiei administrative. Preşedintele comisiei administrative a fost Dr. Ilie Carol Barbul, iar vicepreşedinte, Dr. Octavian Pop.

Membrii comisiei executive au fost aleşi< Dr. Ilie C. Barbul, Augustin Ferenţiu şi Dr. Octavian Pop.

În cadrul adunării generale s-au apreciat calităţile superioare ale artistului Aurel Popp ale cărui opere au fost expuse şi premiate la Paris. Astfel că membrii adunării au fost convinşi că munca artistului va satisface toate cerinţele. Aflăm că însuşi ministrul Octavian Goga alături de alţi artişti celebri din capitala ţării au fost mulţumiţi de propunerile făcute de artistul sătmărean. Aşadar “comisiunea executivă va lua măsurile cuvenite, ca să se precizeze condiţiunile însărcinării Dlui artist Aurel Pop referitor la executarea lucrărilor de arte şi să se încheie un contract cu Dl. artist.”

Tot în cadrul adunării generale a fost analizat devizul informativ întocmit de Aurel Popp. Lucrările cu materialele necesare şi cu cheltuielile de administraţie au fost estimate la 12-13 milioane lei. “Cheltuielile însă se pot reduce cu 2.403.000 lei dacă Ministerul de răsboiu va pune la dispoziţie 9.000 kilograme de bronz, Ministerul Domeniilor va da gratis lemnele de construcţie necesare la modelaj şi la construirea schelilor, precum şi lemnele de foc necesare la arderea cărămizilor necesare la fundamentare şi dacă afară de aceste se vor mai da şi alte avantage de către judeţ şi oraş.”

Aflăm astfel de gestul frumos al oraşului Ploieşti care contribuise deja cu suma de 200.000 lei, bani care stăteau la dispoziţie în contul Ministerului de Interne, judeţul Satu Mare cu 100.000 lei, oraşul Satu Mare cu 400.000 lei, senatorul Romul Buzilă cu 800 lei. Din suma totală de 700.800 lei s-au cheltuit 43.600 lei după cum urmează< 38.000 lei cu plata artistului pentru machetele monumentului şi 5.600 cu transportul.

În anul 1935 s-a organizat un concurs pentru realizarea monumentului

Anii au trecut, conducătorii s-au schimbat şi se pare că proiectul a fost dat uitării. În 10 iulie 1935, Aurel Popp îi trimite prefectului de atunci Octavian Ardelean o scrisoare:

“Domnule prefect, Dragă Octavian,

Citesc din ziarele “Valahul” şi “Frontul” despre iniţiativa Ta de a se ridica un monument Marelui luptător naţionalist Părintele  Vasile Lucaciu.

În 1927, la iniţiativa Dlui dr. I. C. Barbul, deja am făcut şi macheta pentru acest monument, care machetă a fost predată Dlui Octavian Goga, fost Ministru de Interne de atunci. Cum s-a întâmplat totuşi, că nimica nu s-a făcut mai departe – nu ştiu. Planul meu i-a plăcut la toată lume, ba chiar a fost primit din partea Dlui Goga cu entuziasm şi cu făgăduiala serioasă, că acest plan să se execute şi să se ridice în mijlocul piaţei I. C. Brătianu din Satu Mare. După cum ştiu eu, s-au şi făcut donaţii din mai multe părţi, anume chiar Dl. Goga mi-a amintit odată despre donaţia oraşului Ploieşti, în suma de 200.000 lei. Ce sume s-a colectat din alte părţi, nu ştiu, dar Dl. I. C. Barbul probabil va şti spune. Domnule Prefect, la noi fiecare om rumân, sunt ferm convins, doreşte din suflet, să se execute ceva – după 15 ani – pentru memoria luptătorilor noştri naţionalişti, şi mai cu seamă cred, că toată lumea este de acord cu Tine, să fie în primul rând ridicat aici în judeţul nostru monumentul Părintelui Dr. Vasile Lucaciu.

Nu din interes propriu îţi scriu Dragă Octavian. Îţi scriu că te cunosc de om cu voinţă serioasă în privinţa aceasta, şi te cunosc de om cu suflet şi vreau să-ţi stau de ajutor. Pân’acum am făcut două monumente pt. oraşul Timişoara, a lui Vichentie Babeş şi a lui I.G. Duca, care nu peste multă vreme a fi desvălit. Deci ştiu, cât costă materialul, ştiu să-ţi spun – aproximativ – cheltuielile.

Îţi anexez două fotografii despre macheta lui Lucaciu. dacă ideea despre care am citit în ziare e serioasă, te rog avizează-mă, când să mă prezint la tine, de a discuta mai departe chestiunea.

Te salut cu deosebită simpatie: Aurel Popp”

În  ziarul Frontul din 8 septembrie 1935 se publică un apel “către toţii românii de bine din oraşul şi jud. Satu Mare” adresat de prefectul Octavian Ardelean să contribuie la fondul pentru ridicarea statuii marelui luptător naţionalist dr. Vasile Lucaciu.

Aflăm că doar în câteva zile de la lansarea apelului s-au strâns următoarele sume< 1.893 lei din partea Soc. DAC S.A.R, Industria textilă Ardeleană 1.066 lei. Fabrica tricotage S.A. 1.480 lei, Chaim Freud S.A 1.183 lei, Reiter şi Fiul  573 lei, Fraţii Princz, 5.000 lei.

Realizarea statuii s-a scos de această dată la concurs. Machetele şi fotografiile cu propunerile urmau să fie depuse la Prefectura judeţului Satu Mare.

În concurs au intrat următorii artişti< Aurel Pop – Satu Mare – care a făcut două propuneri,  Oscar Spethe – Bucureşti, Manu şi Servatius – Baia Mare, V. Dimitriu Leorda – Bucureşti, Dimitri Bârlad – Bucureşti, Mihai Onofrei – Bucureşti, C. Medrea – Bucureşti.

 Ziarul “Frontul” de miercuri 2 octombrie 1935 într-un articol apărut pe prima pagină cu titlul “Ce trebue să reprezinte statuia Dr. V. Lucaciu” analizează propunerile intrate în concurs. În opinia autorului, toate sunt nereuşite. M. Rogojanu îl caracterizează pe Aurel Popp astfel< “este un artist de interpretare umanitaristă, socialistă. Lucrările lui nici nu prea sunt înţelese aici, cu toate că subiectele lui sunt de cea mai pură emanaţie spirituală, iar execuţia lor perfectă şi foarte personală. Tocmai de aceea, Aurel Popp nu va putea creia un Lucaciu, erou naţional, căci sentimentul naţionalist şi socialist se exclud”.

Cinci zile mai târziu, în data de 7 octombrie 1935 Comitetul de iniţiativă pentru ridicarea monumentului dr. Vasile Lucaciu, după ce a examinat ofertele “atât din punct de vedere artistic, cât şi a costului, cu unanimitate primeşte oferta dlui sculptor C. Medrea din Bucureşti.”

Din comitet au făcut parte< Dr. :tefan Cherecheş, Simion :tefănescu, Dariu Pop, M. Buia, G. Găvrilaş, M. Sorecu, preşedintele fiind Dr. Octavian Ardelean, prefectul judeţului.

Din comisia care l-a desemnat câştigător pe sculptorul C. Medrea nu  a făcut parte niciun artist

Reacţia artistului Aurel Popp nu s-a lăsat mult aşteptată. Ziarul Satu Mare din data de 20 octombrie 1935 publică un “Apel către Preşedintele Comisiei Interimare a Municipiului Satu-Mare în chestiuni artistice” ce poartă semnătura artistului sătmărean.

Acum înţelegem de ce pictorul nu şi-a finalizat tabloul “Apotheoza Părintelui Vasile Lucaciu”, subiect pe care l-am abordat în numărul din săptămâna trecută.

Mai întâi Aurel Popp explică< “lucrarea mea cu 500.000 lei ar fi mai ieftină decât cea primită cu 350.000 lei deoarece a mea e socotită cu postamentul şi cu de trei ori mai mult bronz decât cea favorizată de Comisie. Iar de altă parte şi din punct de vedere artistic e chiar în contra! Eu mă refer – cu tot dreptul – la experţii artişti, cari niciodată nu au dorit să li se dea importanţă de a se putea declara în chestiuni artistice, totuşi că ar fi ceva natural, să fie ascultaţi în chestiuni artistice tot la fel cum în chestiuni juridice nu se adresează omul – să zicem – la un administrator de spital (care poate fi un bun expert în preţurile zarzavatelor şi leacurilor) dar ce calificaţie ar avea el în ştiinţele de drept? (…) Dacă nu sunt capabil în sculptură cum să fiu capabil în pictură, întreb eu? (…) dejaba îmi pun eu sufletul pe palmă dacă neexperţii, semidocţii sau chiar analfabeţii în artă îmi nimicesc toată credinţa bună (…). Deci, Domnule Preşedinte, îmi trag consecinţele şi ne vrând a fi şi mai mult denunţat în calităţile mele modeste, făcându-mi prin acest apel ultim datoria mea faţă de artă şi de oraşul nostru< abzic de la executarea tabloului “V. Lucaciu”. (…) Cu onoare vă retrimit azi prin bancă suma primită, adecă suma de 13.223 lei în plus cu cele 5% de la data de 18 Febr. 1933 până azi în suma de 1.774 lei restituindu-vă în total suma de 14.997 lei ”

Artistul îi trimite o scrisoare deschisă şi primarului Municipiului Satu Mare :tefan Cherecheş pe care îl întreabă revoltat< “Vă puteţi închipui o asemenea comisiune, printre a cărei membri componenţi să nu figureze nici un artist sau vre-un critic serios de artă?”

Aurel Popp concluzionează< “este o sistemă ca artiştii sătmăreni, de toate categoriile, să fie înlăturaţi de la manifestările serioase de artă şi dacă este posibil să fie exploataţi în mod cu totul gratuit. Revolta mea sufletească – provocată de jignirea care mi s’a adus moralului meu artistic prin hotărârea acestei comisiuni – îmi dictează să renunţ de a mai colabora sub orice formă la manifestările artistice ale acestui oraş.”

Statuia lui Vasile Lucaciu  a fost dezvelită în anul 1936, la  25 octombrie 

Inaugurarea monumentului a avut loc în data de 25 octombrie 1936. Pentru organizarea serbărilor Prefectura Judeţului Satu Mare a constituit o “comisie artistică şi decorativă”. La şedinţa care a avut loc în 2  octombrie 1936 Aurel Popp a fost desemnat preşedinte. Răspunsul artistului nu se lasă aşteptat. La 7 Octombrie 1936, Aurel Popp scrie hotărât< “cum aţi putut decide atunci fără artişti, tot la fel trebue să ştiţi aranja şi desvălirea monumentului – fără mine. De altă parte – e incontestabil, că eternizarea meritelor patriotice a lui Vasile Lucaciu numai şi numai prin un monument pur artistic şi de calitate superioară ar fi fost permis să se facă! Aici la noi însă, mai ales DVstre, aţi trecut cu vederea peste acest principiu şi la concurs aţi salvat diletantismul, împotriva căruia eu lupt cu toate puterile. Deci nu pot primi “numirea” DVstre şi vă rog să mă lăsaţi deoparte din acest joc (…)”

Prin intermediul  ziarului Satu Mare din 11 octombrie 1936, la manifestări au fost invitaţi toţi românii din toate colţurile judeţului. “Veniţi să ascultăm ce ordin ne trimite prin văzduh sufletul marelui erou. Veniţi la desvelirea acelui “Bronz” care va vesti de acum înainte în faţa lumii revizioniste că aici la Satu Mare a trăit şi s-a luptat între şi pentru neamul său Dr. Vasile Lucaciu.”

Citeșteziare

A consemnat Adriana Zaharia

*****

Fotografiile şi documentele citate în articolul de mai sus pot fi consultate la Arhivele Naţionale Satu Mare